Jocul seductiei iti ofera placere maxima

Sexul se termina in dormitor, dar rareori incepe acolo. La inceputul oricarei relatii, sexul este catalizatorul apropierii si cunoasterii reciproce intre parteneri. Haideti sa recunoastem ca este una dintre cele mai placute “activitati de cuplu”. Sexul creeaza intimitate si genereaza coeziune in echipa conjugala. Bine spus echipa conjugala, pentru ca ambii parteneri vor purcede astfel in marea aventura a relatiei cu bateriile reincarcate la maximum.

Sexul e sublim, original, unic, exploziv, exhibitionist, nebun, tandru, romantic, armonios, linistit, superb… da, oricate epitete am incerca sa ii gasim, sexul este si ramane o piatra de temelie in echipa “tu si el”. Noi toate stim insa ca o temelie solida necesita mult mai multe “pietre”.

La inceputul unei relatii, incercam din rasputeri sa fim pe placul partenerului, sa ne comportam intr-un fel in care sa il impresionam pe celalalt si sa il facem sa ne placa. Aventura incepe insa atunci cand invatam sa ne acceptam asa cum suntem. Fizic, cu toate defectele sau minusurile pe care uneori le percepem ca marite de 1000 de ori la microscop, dar si psihic.

Daca suntem sincere, o sa recunoastem ca in sufletul fiecareia se ascunde o mica amazoana care in momentele de maxima placere si apropiere ESTE in ochii partenerului ei cea mai frumoasa femeie de pe pamant! Culmea este ca se simte si ea la fel (desi uneori nu prea vrea sa recunoasca)! Cum poti face ca aceasta imagine sa nu paleasca niciodata?

Pasul 1: Cine risca, castiga!

Pana si la Bursa, daca nu risti un pic si nu indraznesti sa iti pui economiile in pericol, avand insa in minte castigul inzecit de mai tarziu, o sa constati ca banii – ca si sentimentele – se devalorizeaza! Singurul mod in care trebuie sa ne comportam daca vrem sa simtim placerea pe deplin este sa fim noi insene.

ontributia noastra intr-o relatie poate fi asemuita cu miscarile cursive ale unui leagan. Atunci cand plonjam in necunoscut, dar lasam garda jos si ii lasam pe iubitii nostri sa ne descopere chiar si cu putina celulita de pe coapse, dam aripi relatiei noastre si lasam placerea, pasiunea si sentimentul de contopire perfecta cu barbatul iubit sa ne invaluie.

Ce facem insa atunci cand chiar partenerii nostri bat in retragere? Apropierea si intimitatea, inclusiv cea sexuala, sunt miscari ciclice pe diagrama oricarei relatii. Daca va simtiti tensionati si nu va puteti implica emotional in fiecare secunda, nu va prefaceti. Tocmai acei parteneri care au un ritm de viata dinamic si care aparent se resping din lipsa de timp se dovedesc cei mai inflacarati amanti cand se regasesc.

Chiar si felul in care e amenajata casa poate fi un incovenient: ceasul ticaie la ureche, telefonul vibreaza sub perna, computerul “tipa” ca a sosit un e-mail nou, iar copiii pandesc pe gaura cheii?

O solutie ar fi impartiti acele momente de ritual conjugal, cum ar fi cina, alintul de dinainte de somnic sau baia copilului. De asemenea, asezati-va toate scaunele de la masa incat sa stati fata in fata, cat mai departe de televizor. Daca aveti copii, puneti o canapea in dormitor, ca sa stati de vorba cu cei mici intr-un cadru intim, sa ii implicati activ in discutii si sa le domoliti curiozitatea de dupa stingerea luminii.

Chiar si micile discutii in contradictoriu reprezinta un cumul de tensiune care cere sa fie eliberata. Disponibilitatea de a-l intelege pe celalat, precum si o buna gestionare a sarcinilor conjugale, dar si a timpului comun au ca rezultat eliberarea unei cantitati mai mari de energie bine valorificata prin dragostea fizica. Retine un mic secret: intr-o cuplu, cu cat dai mai multa atentie unui calitati a partenerului cu atat aceasta va inflori si se va mari. Deci, ce mai astepti? Testeaza-i iubitului tau chiar asta-seara capacitatile de atlet… intre cearceafuri!

Pasul 2: Placerea “vanatorii”

Crezi ca natura v-a facut pe tine si partenerul tau incompatibili din start numai pentru ca sunteti de sexe diferite? Nimic mai fals! Ceea ce natura a “planuit” a fost sa semene nitica tensiune intre barbat – asupra caruia va plana mereu nevoia de a fi puternic, descurcaret, capabil de sustine si sprijini o familie si noi.

Femeia este cea care paradoxal declanseaza acest joc al seductiei, dansul atractiei asezonate cu respingere, punerea la incercare, testarea hormonilor si endurantei partenerului, cu alte cuvinte urmarirea, fugarirea, vanarea si… victoria dulce!

Atunci cand facem dragoste suntem jucause, puse pe sotii. De aici si placerea de a “condimenta” sesiunea de comunicare sexuala cu diverse sotii, gen piese de teatru in propriu vostru dormitor cand doamna invatatoare isi pedepseste elevul naravas.

Pasul trei: Ocheste momentul potrivit!

Specialistii ne sugereaza o metoda prin care noi, urmasele Evei, ii vom innebuni definitiv (evident, in sensul bun al cuvantului) pe Adamii neascultatori. Sindromul “pipaielii in baie” este un bun punct de pornire. Iubita inocenta aparent intra in baie pentru ca si-a uitat lotiunea demachianta si da peste el, Apollo modern, care tocmai iese gol de sub dus. Privelistea delicioasa o face sa il mangaie, cu afectiune si de preferat, luandu-l prin surprindere si atingandu-l cu mainile reci.

Pentru orice cuplu, un astfel de episod nu poate decat sa justifice gasirea momentului potrivit apropierii intime. Bineinteles ca metafora de mai sus are scopul de a te impulsiona sa acorzi mare importanta acelor momente cu potential sporit de placere: o baie in comun, neaparat spumata si urmata de un masaj cu uleiuri aromate…

O aventura in bucatarie cand din salata de fructe pe care incercati sa o faceti amandoi nu a mai ramas decat o capsuna, un tub gol de frisca si o masa cam subrezita sau o cuibareala intr-o patura moale, la caldura semineului sau de ce nu, a caloriferului si ceva exercitii de relaxare si arcuire a spatelui foarte benefice pentru coloana ta vertebrala, ostenita de atata calculatoreala!

In loc de concluzie

Majoritatea cuplurilor din zilele noastre recunosc ca presiunea cotidiana ii poate impiedica de multe ori pe cei doi parteneri sa faca dragoste, chiar si saptamani la rand. In ciuda axiomei predicate de multi barbati, nu se moare din asta! Ba mai mult chiar, tensiunea acumulata in tot acest interval de abstinenta motivata se poate descarca cu o incarcatura maxima de decibeli si mai ales… placere!

Asa ca, redescopera-ti alter ego-ul si ca o adevarata amazoana, incaleca situatia si culege roadele !

Cum sa nu suferim din dragoste !

Intr-o relatie de dragoste, afectiunea se manifesta diferit, din punct de vedere al intensitatii: la inceput exista nevoia de “contopire” cu partenerul, faza cand totul este minunat, partenerii au senzatia ca sunt intr-o uniune perfecta. Apoi urmeaza faza de usoara separare, in care fiecare partener revine treptat la forma de dinaintea relatiei.

Aceasta faza nu mai este la fel de fermecatoare, pentru ca partenerii incep sa perceapa diferentele dintre ei, divergentele la nivel de caracter, atitudine sau principii, care pot solidifica cuplul (in special la cei care nu pot trai cu o copie a propriei persoane) sau il pot eroda (deoarece neintelegerile sunt percepute ca un “capat de tara”, ca o rupere definitiva a tot ce unea cuplul anterior).

Oare in ce moment putem spune ca relatia pe care o avem, in care suntem implicati, nu mai este ca la inceput sau nu a fost niciodata ce ne-am dorit cu adevarat? Putem vorbi despre relatii care au ajuns sa esueze dupa o anumita perioada si despre relatii al caror final nefericit a fost predefinit inca de la inceput, insa li s-a mai dat o sansa.

Situatia devine problematica cand alegem in mod constant relatii in care stim ca, la un moment dat, vom suferi din nou. Traseul relatiei este prevestit de  anumite gesturi, cuvinte sau atitudini, care pot declansa o perceptie negativa a sinelui, o devalorizare a celuilalt partener.

De fiecare data cand se intampla sa trecem prin prapastia suferintei, in urma unei relatii nereusite sau apropiata de esec, ni se contureaza aceleasi intrebari: “Oare ce s-a intamplat de am ajuns exact in locul pe care mi l-as fi dorit cel mai putin? Am incercat sa nu mai sufar, sa nu mai ma chinui si, in final, am reusit exact opusul. Cu ce am gresit, oare de ce nu am putut vedea de la inceput cum este el? De ce a trebuit, din nou, sa traiesc aceeasi senzatie de deja-vu pentru a realiza ca ma indrept catre acelasi deznodamant?

De ce imi este atat de greu sa pun capat unei relatii in care nu ma mai regasesc, care nu ma mai reprezinta? Se intampla ceva cu mine de atrag numai astfel de barbati care ma fac sa sufar?”

Aceste intrebari au drept raspuns o stima de sine scazuta, o certitudine “inconstienta” ca nu meriti o relatie mai buna, in care sa traiesti multumirea si fericirea… A te complace intr-o suferinta, intr-o situatie incomoda, nesatisfacatoare, ‘nehranitoare’ emotional si spiritual inseamna a-ti da acordul, indirect, la ceea ce ti se intampla.

A nu avea incredere ca meriti o relatie buna, ca nu meriti sa iti fie bine devine un automatism care se declanseaza de fiecare data cand traiesti o poveste de dragoste. Aceasta certitudine te determina sa intri in relatii fara continuari fericite.

Aceste idei si ganduri s-au creat inca din copilarie, cand cineva apropiat (parinte sau bunic) a acordat prioritate altor persoane, a investit mai mult in altcineva decat in tine; cand nu te-au validat suficient ca persoana capabila, nu ti-au intarit increderea in propriile forte, ci mai degraba te-au devalorizat, te-au ignorat, astfel ca mai tarziu s-a inchegat o certitudine ca lucrurile nu pot sta decat asa: nu esti o persoana importanta, nu meriti ceea ce pentru altii este foarte firesc, confirmandu-ti, astfel, atitudinea tuturor celor care nu au crezut in tine.

Motivul pentru care nu poti pune capat relatiei nesatisfacatoare, nu poti cauta ceva mult mai bun pentru tine, este pentru ca, in mod inconstient, te-ai simtit vinovata pentru binele pe care l-ai trait, ca si cum nu ai avea dreptul sa “inseli” asteptarile celor care nu au increzut in tine inca dintr-o perioada frageda a copilariei.

Pentru a iesi din aceasta “bula a vinovatiei” este nevoie sa afli motivele pentru care te simti in acest fel, pentru a ajuta deblocarea unui model de gandire si simtire neadecvat. Cel mai comod este sa pui in aplicare un model de reactie, comportament cunoscut (pe care l-ai vazut, l-ai invatat), decat sa dezvolti unul nou, mai adaptativ situatiei prezente.